destine pierdute

Dap,incerc sa scriu un fic..spontan deci nu stiu daca voi putea sa il scriu atat de repede sau daca o sa am inspiratie. Sper sa nu va dezamagesc.

"Sunt eu,eu cea normala. Maritata de un an, gatind,spaland,stergand. Imi petrec viata mea normala in casa mea normala. NORMAL AM ZIS. Sunt doar o fata de 25 de ani si totusi am impresia ca am trait de 5 ori inca pe atat. Mai mereu imi aduc aminte de un loc,persoana,replica,impresie, sentiment ..chiar daca nu am mai vazut acel loc niciodata. Mereu cad pe ganduri..si totusi ma simt mai inteleapta decat o fata rebela care sta prin cluburi..nu ma pot numi "maritata" inca..pentru ca nunta oficiala urmeaza .Am uitat si data. Da,poate ca este penibil dar adevarat.Ceva nu ma atrage spre "barbatul vietii mele"..cel putin asta credeam acum un an si ceva. Nu vreau sa ma marit. Simt ca deja si-a facut loc sentimentul de obisnuinta..poate ca va ganditi ca ma refer la sentimentul de atasare, dar nu. SImt ca am trecut de foarte mult de acea faza,si ca acum suntem ca la 80 de ani,plictisiti unul de celalalt. Sincer nu credeam ca o sa se intample asta vreodata, nici macar la 80 de ani.Desii eram convinsa ca langa el imi este locul parca de cateva zile nu mai simt asta..astept doar raspunsuri pentru o intrebare nepusa. Sunt penibila stand si asteptand, si nu am crezut ca pot fi atat de profunda. Plictisita, ma duc in oglinda unde imi pieptan parul blond,lung si drept..pentru ca trebuia sa ies cu asa-zisul meu sot in oras."

Imi cer scuze daca ati adormit, nu am intentionat. Sper ca va place capitolul (mai bine zis introducerea) astept pareri

Cyaa

e tare dar ff scurt
sa scrii nextu fastt :X

INAINTE de next am o poza cu personajul^^

wow.tare..imi place mult:X...nextu mai rpd :p si mai lung!

Cap. 2
Vizionare placuta!

"Mi-am pieptanat parul si l-am strans intr-o coada ( ca cea din imagine) ,M-am machiat cu rimelul meu albastru, mi-am luat pe mine o rochie verde-inchis ,un bolero alb pe deasupra, geanta alba si pantofii albi luati saptamana trecuta.De ce m-am gatit asa?Pentru ca..asa cum spuneam simteam ca o sa se intample ceva cunoscut, desi sotul nu mi-a spus unde mergem sau cu cine. Cateodata nu mai suportam sentimentul acesta sau nu imi mai suportam sotul care asa cum am mai zis il credeam "barbatul perfect" si as fi vrut sa scap pentru tot-deauna de el.Vreau sa plang ca un copil, cu sughituri singura intr-o camera dar ma simt mai inteleapta de atat ..eu care nu puteam fi foarte profunda ,imi placeau lucrurile mari,petrecerile si lucrurile spontane, acum simt ca sunt o femeie ...o femeie foarte matura, daca la 200 de ani se poate numii matur. Dar daca sunt asa, ce caut eu in acest corp? Oare sunt doar un spirit care posedeaza fiintele umane si pleaca? Nu! Nu pot fi mai paranoica de atat. Incerc sa imi scot aceste idei din cap, ies din casa unde ma intalnesc cu Jim, (sotul daca nu am vorbit de el pana acum) "
-Hei,Kim! credeam ca esti imbracata de mult.ai intarziat.
-Pregatita pentru ce?
-Pentru plimbare.
-Ahh..scuze.
"Si plecam pe o alee,tinandu-ne de maini,dar pe langa noi trece cineva,un barbat.Aveam impresia ca il caut,ca stiu ceva despre el desi nu era decat un om,un trecator, care parea la fel de pierdut ca mine. Ma uit mai bine, poate il recunosc si vad ca si el se uita inapoi. Ce a fost asta?Poate este raspunsul la intrebarile mele? Dar de ce un trecator ar putea sa ma ajute? M.am pierdut. Ajungem la restaurant unde ne asteapta niste prieteni comuni, ne asezam la masa..Dar vad ca tipul din parc isi taraste sotia pana aici si se aseaza pe un scaun. Eu ma uit spre el, iar apoi ma vede si pare surprins. Asta inseamna ca nu m-a urmarit. Culmea e ca se asezase chiar la masa de langa noi (mesele erau mai departate) si se uita insistent. Dar acum simt acelasi lucru si pentur nevasta lui, ca este mai cunoscuta decat acesti "tipi" cu care stau la masa..pentru ca pe unii dintre ei ii cunosc din generala. Oare chiar am eu 200 de ani? Sau poate mai mult. Nu stiu. Ma ridic sa ma duc pana la baie, dar nu realizez ca ne-am ridicat amandoi odata ..asa ca ne ciocnim pe hol.
-Buna! zice el.
-Buna!..ne cunoastem?
-Nu..nu cred.
"Apoi intra nervos in toaleta barbatilor si tranteste usa. Deci si el avea acelasi sentiment, era ca si mine? Asta inseamna ca si sotia lui e implicata. O vad cum se uita la mine parca m-ar studia atent desii este in celalalt colt al restaurantului. Si pare ca ma stie perfect,stie cum arat si orice caracteristica dar este confuza.Ajung inapoi la masa,tacuta ..asa cum am fost tot timpul asta si incep sa imi beau sucul adus de o jumatate de ora. Toata lumea ma intreaba daca sunt suparata si eu le raspund la fel, pe rand ca nu si ca poate sunt obosita si am o zi proasta. Nu puteam sa le explic ce am defapt. Dupa inca vreo ora langa masa noastra apare un ospatar impingand de un carut pe care se afla tortul ("carutul" special pentru tort). Uitasem ca este ziua celui care ne-a invitat la restaurant, si iata ca totusi am stiut cum sa ma imbrac.Deci din nou "instinctele" mele m-au salvat. Ce bine! Tortul era verde cu frisca (care e evident ca e alba) exact cum eram eu imbracata. Si parca am mai mancat 100 de torturi ca acesta desi nu am mai vazut modelul niciodata. Poate ca sunt paranoica si cand vad un tort? Nu stiu.Sarbatorim,plecam acasa si eu incerc sa uit intamplarea asta. Dar nu aveam cum sa o uit pentru ca in capul meu o stiam pe de rost si aveam impresia ca s-a mai derulat de 100 de ori :))"

dak vreti nextu cereti. Spuneti-mi daca este sec sau dak am intrat bine in actiune

xoxo

pam pam pam...ai de gand sa incetezi sa ne uimesti?e chiar super...mie una imi place la nebunie si astept nextu

wow:X e ff trae:x mult mai bine ca kkturile mele de 2 ani:x gl la scris

"
-Ajunge! Nu ma mai chinuiti. Lasa-ma sa mor.
-Nu cred ca vei muri asa repede.
-HUH?! Tu?..vreau sa ma omori.
-Esti un suflet nobil si batran, nu te pot omori, Regina Kim!..cauta-ma
-HUUUH..da-mi DRUMUL!!"

"Apoi ma trezesc tipand. Jim era langa mine."

-Ce s-a intamplat?
-N-nimiic..

Seara urmatoare visez cum ca as avea in jur de 300 de ani si ca am avut 100 de soti dar nu l-am gasit pe cel ce-l cautam ..il gasesc in orasul meu, il cheama..Kateki :-?..asa ca ar trebui sa ma duc sa il caut pentru ca ma va astepta in parc. Ma imbrac si plec in parc fara sa il bag in seama pe Jim. Il gasesc stand singur pe banca iar apoi ma vede si ma saluta. Ma asez langa el si incep sa-i vorbesc"

-Ai avut si tu un vis?
-Da! De aceea sunt aici. Se pare ca te caut de peste 250 de ani
-Si eu..e putin aiurea, simt ca te cunosc foarte bine.
-Deci..nu cred ca putem invinge destinul, vrei sa fi sotia mea? :3
-Da!! sigur ca vreau. Dar trebuie sa vii cu mine sa ii fac bagajele lui Jim pentru ca vreau sa plece.
-Ok

"Mergem spre casa, dar cand intram in curte Jim il vede pe Kateki si il impusca ca si turbat."

-IDIOTULE! ce faci? o.0
-Ia-l de aici.
-Nu! tu pleci acum! fa-ti bagajele si pleaca

"Ajungem la spital, dar din fericire nu a fost impuscat decat in picior asa ca i`au scos glontul si am putut pleca acasa. Apoi ne-am casatorit si am scapat de senzatia de Deja-Vu"

Sper ca v-a placut ..Astept pareri.

cyaa

LOL doar 2 ep?:)) adika e tare' daaa... e scurt ...puteai sa dezvoltzi mult mai mult ... +
chaa... "hai ca te'am vzt pe strada shi ma marit cu tine " :)) adika yo inteleg ca "se cunoshteau" dar puteai sa dezvoltzi muuult ... oricm e ff tare , speri sa mai scrii:) te poopa Kita:*

sunt 3 episoade

ma rog ;primu' e ca o introducere, nu e chiar capitol

lol a fost chiar tare..dar prea scurt totusi mi-a placut foarte mult si sper ca in viitor sa mai scrii...si poate mai lungi

Hey! ^.^’
Deci te felicit pentru introducere, scurta cum este, ai descris foarte frumos sentimentele personajului, la sfarsit si fizicul acestei. Mi-a placut foarte mult cum ai descris la persoana 1. Bravo
Off nu se poate... .. Deci ai idei minunate, cum am citit primul capitol ma gandeam: "wow, sigur iese ceva misto, ideile sunt prea bune!" si cand vad capitolul 2, cu acelasi sfarsit grabit ca si la povestea cu casa bantuita.. Deci e chiar pacat de ideile tale... Capitolul doi ar fi putut continua lejer, il impusca in picior pe kateki, iar apoi s-ar fi putut sfarsi capitolul, iar in capitolul 3 ar fi putut urma niste explicatii din partea lui jim, de ce a reactionat asa, si cu siguranta mai gaseai tu ceva, ca observ ca ai o imaginatie foarte bogata

Multumesc,Okami ..problema mea e ca shi frica de public ..cand imi vine o idee buna,renunt pentru ca mi se pare plictisior, iar cand citesc din nou ficul imi vine sa il sterg pentru ca am impresia ca e o porcarie, si ca trebuie, dar trebuie sa fac ceva mai bun ..nu stiu, am incercat sa expun ideile din prima, fara sa lungesc si din cauza asta cred ca mi-au iesit finaluri bruste si plictisitoare de aceea am facut si faza cu rochia verde ca si tortul, ca sa exprim "deja-vu-ul" din capul personajului desi a fost un pic penibil ..nu stiu, sper ca pe viitor sa nu va mai dezamagesc