Fan fiction cosplay: death note

Soarele rasarise vesel si puternic in acea dimineata. Luna cea misterioasa plecase la culcare de cateva ceasuri bune, dar inca isi lasase urmele pe cerul sangeros al diminetii.
Gingasha roua, matinala ca de obicei a trezit florile cu picaturile ei reci si vechi ca si timpul insusi.kikomi iesise afara pentru a admira peisajul mirific de primavera. Florile de cires cadeauy lin pe pamant in bataia vantului duios. Nu stie de ce, dar se trezise foarte devreme in acea dimineata, atat de devreme incat a putut simti roua cum ii atingea buzele carnoase,si rochia ei verde si scurta.A stat pierduta si a privit totul timp de cateva minute…totul era atat de frumos. Era sambata. Se gandea ca poate face tot ce vrea. Pentru ca nu a putut adormii la loc, si-a dedicate acest inceput de zi pentru a admira peisajul din balconul sau. A pus ceaiul pe foc,miscandu-se greu. Pleaca din nou pentru a cauta ceva de rontait….cauta in sertarul sau preferat,din bucataria sa verde. Se aseaza in balcon, pe scaun, la masa verde.Pentru ca balconul nu avea pereti, decat o balustrada, se uita in continuare pe geam, parca astepta ceva, ceva important si grandios, dar peisajul nu se misca. parul ei inchis la culoare flutura in vant iar ochii ei verzi, sticlosi, straluceau in lumina soarelui. deodata suna telefonul:
-kikomi! ai luat 10 la testele finale!
-Ah, multumesc , domnule!..
Kikomi stia povestea: intotdeauna lua note bune, dar ce ii aducea asta?! nimic! Kiko se tranti in pat si se uita la tavan. se gandea la rostul real al vietii sale, la un motiv pentru care sa mai reziste. era pentru prima data cand nu si'a putut opri lacrimile care navaleau tot mai multe si mai mari. Simtea ca nu avea sens, nimeni nu o intelegea, nu o va intelege vreodata! Avea o gramada de prieteni si prietene, dar degeaba. Ii lipsea ceva din viata, un prieten adevarat.. care sa o inteleaga ca pe el insusi. Dar ezita sa apara. Cat despre iubire, ea nu avusese mai mult de doi iubiti pentru care oricum nu simtise mare lucru, statea singuratica intr-un apartament plin de verde, si postere cu trupe de visual Kei si anime. Erau lucruri mici dar le simtea aproape de ea,care o faceau sa se simta mai bine in noptile in care plangea si se gandea la enormitatea universului. Desigur, pe langa toate, Kikomi canta foarte frumos si avea talent la desen. Dar nimic nu o multumea. Se simtea un nimic lipsit de vlaga, talent, indemanare si inteligenta in lumea aceasta mare. Stia ca poate mai mult, si asa cum am mai spus, astepta ceva mare de cativa ani, dar nu se intampla nimic. Cu siguranta va fi ceva mai mare decat ea si-a inchipuit


iar acum KIta va pune pozele

multumesc pt intrare=)) deci

Kikomi (19) :

imi place pana acum...inceputul e bun
;)

Dar, astepta acel maret ceva, credea ca asteaota in zadar..totul era sters in viata ei,se gandea sa se sinucida dar ceva o oprea. Parca ar fi auzit o voce ragusita de barbat. Dar nu de barbat. Mult mai ciudata si in acelasi timp groasa. “asteapta si vei intelege” .. spunea vocea.
-cine esti?!
Dar nimeni nu a mai raspuns, s-a auzit doar un mormait. Speriata fata vrea sa fuga dar se impiedica si cade.
-ai grija!
-Nu am nevoie sa imi spuna cineva ce sa fac… tipa ea.
-bine!.
Acum o luau furnicaturi in tot corpul ca si cum i-ar fi respirat cineva in spate, apoi se loveste cu capul de ceva, ca un perete desi nu vedea nimic. O umbra trece pe langa ea.
-ce a fost asta!?
Totul era negru,negru. Ea inca respira repede.
-Ce se intampla?! Care esti bah acolo? Lasati-ma in pace sau va capacesc…..
Inca nu era nici un raspuns. Fata s-a asezat jos, stand cu genunchii la gura si cu mainile in jurul lor.
-Kik…!
-lasa-ma.. si oricum nu ma cheama kik… te rog.. doar spune-mi cine esti si lasa-ma in pace..nu am facut nimic rau, nici macar nu stiu ce esti..pfff eu care ziceam ca vreau o viata palpitanta.
-Vino dupa mine daca vrei sa vezi cine sunt.
mergand si mergand, se facu tot mai fring. negrul acela dens se destrama iar vocea inca o indruma pe kikomi. Kikooomi..vinooo! unde esti? striga kikomi. negrul se transforma intr'un sangeriu spre galben inchis pe cer, iar pamantul bifurcat din oca pe jos. pe ici , pe colo erau sulite si oase carora kikomi cu siguranta nu voia sa le stie istoria. Kikomiiiiii! vinooooo! dar ...! kikomi nu mai putu vorbi. ce vedea acum era prea ... prea.... nici macar nu stia cum e. stia doar ca e prea inspaimantata. vedea alte fete urate care se uitau la ea curioasa. momente tainice de tacere apasau atmosfera


hope enjoy:)